Cineva m-a intrebat daca mai cred in
casniciile de astazi. I-am spus, ca nu a intrebat pe cine nu trebuie. Nu
am fost casatorit si nici nu se vede ceva la orizont. Dar pentru ca a
insistat, i-am spus ca eu sunt un optimist sub acoperire, in legatura cu
iubirea si casatoria.
Parintii mei sunt modelul pe care ma
bazez cand spun asta. Sunt impreuna de 31 de ani si desi nu au o
casnicie perfecta in viziunea mea, au reusit sa fie si astazi impreuna.
Spun ca nu este perfecta, pentru ca nimeni nu este perfect. Nimeni nu
renunta la orgolii dupa semnarea unui act sau a unei slujbe religioase.
Apar schimbari, uneori in bine, uneori in rau. Nici la ai mei nu este
diferit, dar au invatat sa faca compromisuri, sa treaca peste greseli si
sa isi ofere spatiu unul altuia.
La 18 ani credeam ca iubirea rezolva
totul si pentru ca o casnicie se bazeaza pe ea, logic este de ajuns doar
atat. Astazi imi dau seama ca pe langa asta, mai ai nevoie si de alte
actiuni, gesturi si vorbe. Revenind la casniciile de astazi, m-am uitat
si eu in stanga si in dreapta, am vazut oameni fericiti si la fel de
multi nefericiti.
Ce urasc cel mai mult este jucarea unui
rol. De portofel, de gospodina sau de trofeu. Pentru mine casatoria nu
inseamna ca ea sa fie gospodina iar el sa schimbe un bec, sau invers.
Faptul ca stergi praful sau speli vasele ar trebui sa fie facut cu
gandul ca iti ajuti partenerul de viata si nu pentru ca asa este
subinteles sau cu mintea la o rasplata. Sa continuii sa ii sprijini
visele, sa ii intelegi pasiunile si cel mai important sa nu ii frangi
aripile doar pentru ca poti.
Ma uit in jur si vad foarte multi oameni
ce nu depun niciun efort, crezand ca se rezolva totul de la sine. Nu
trebuie sa devii un marlan si sa nu mai vada flori de la tine doar
pentru ca te culci cu ea. Sau sa devii o gospodina isterica pentru ca
inca merge cu prietenii la bere. Eu vad casatoria ca un parteneriat de
lunga durata in care cei doi oameni se sprijina, isi vorbesc despre
orice si stiu sa isi acorde unuia altuia nu doar timp, ci si spatiu.
Iubirea este un liant destul de puternic, dar nicicand, in mintea mea nu
suplineste tot ce am spus eu mai sus.
Si ca incheiere…eu nu prea cred in casatoria cu acte :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu