Ati fost vreodata indragostit/a? Sigur ca ati fost, ca doar nu ati
trecut prin viata ca robotii. Asa, acum am stabiliti asta va mai intreb
ceva…ati iubit doua persoane in acelasi timp? Nu vorbesc despre dragoste
parinteasca, ci de iubirea aia pasionala pentru o persoana.
Sunt unii care vor spune nu, pentru ca ei nu concep asa ceva, fiind
fie adulter fie ceva asamantor. Dar mai sunt oameni ce au simtit asta,
eu printre ei, actor principal.
Sa stai linistit langa cineva, sa crezi ca iubesti persoana aia si ca
altceva nu mai exista. Apoi ca din senin sa vina cineva care pur si
simplu face o conexiune cu tine. Stie ce gandesti, are aceleasi gusturi
si parca este trimisa acolo ca ispita suprema.
Problema este ca te simti vinovat si nu o data, ci de doua ori. Ai
furat un sarut si ti-a ramas in minte. Si te roade, pentru ca simti ca
ai inselat-o pe iubita ta. Te iubeste neconditionat, te sustine, este
acolo seara sa o iei in brate cand totul merge rau. Dar cealalta iti sta
in minte ca un ghimpe si te simti cel mai rau om de pe pamant. Mai ales
ca acum ea simte ceva pentru tine si nu ar merita tot ce ii faci. Sa ii
vezi bucuria de a fi cu tine este pedeapsa suprema.
Si de fiecare data cand vorbeste cu tine, te apuca o bucurie d-aia
nebuna, ca apoi sa te copleseasca sentimentul de vinovatie pentru orice
cuvant spus. Esti pleava umanitatii si stii asta, pentru ca ce faci tu
este josnic, pentru ambele persoane ce tin la tine.
Din primul moment stii ca o sa se termine aiurea, indiferent de
rezultat. Singurul pierzator esti tu. O spun din experienta, nu din
auzite. In orice scenariu cineva are de suferit, chiar si tu, care esti
cauza.
Pentru mine s-a rezolvat urat si mi-e greu si acum cand ma gandesc la
ce am facut. Poate ca exista iertare si pentru mine, dar nu cred ca
vine de la persoanele implicate.
