In momentul in care postarea astea se va publica, eu voi fi plecat de
mult de langa calculator. A fost scrisa intr-un scurt moment de respiro
dupa o zi agitata.
Ma pregatesc sa plec iarasi dar am avut un moment de slabiciune
pentru scris. Simt un gol in mine pe care imi este greu sa il explic.
Toata ziua am fost inconjurat de lucruri frumoase, de prieteni si oameni
pe langa care chiar ai vrea sa stai. Cu toate astea simy ca ceva imi
lipseste. Ca lipseste o piesa dintr-un puzzle caruia nu ii pot vedea
dezlegarea.
Sa fii inconjurat de oameni, sa zambesti si sa iti dai seama ca tu nu
esti ca ei. Nu vezi pe fata ta, atunci cand te uiti in oglinda, un om
fericit cu adevarat. Vezi doar o fata nedumerita si plina de griji.
Vorbesti cu lumea, razi, glumesti dar iti dai seama ca asta nu esti
tu. Este altcineva ce isi ascunde cu maiestrie gandurile si gesturile.
Te sperie cateodata cat de detasat de lume esti, cat de nepasator fata
de altii. Poate esti doar un mare egoist. Sau poate ai ceva dereglat.
Nu stiu. Probabil ca in momentul in care cineva citeste randurile
astea, eu rad cu gura pana la urechi. Dar maine stiu sigur pe cine
regasesc in oglinda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu